Uniforma

Vazusem mai demult un documentar pe “Descopery” despre accidente si prevenirea lor. S-a facut o simulare la metrou, prin SUA pe undeva, si s-a observat ca oamenii au tendinta sa ignore avertismentele unor lucratori la metrou,  care n-aveau insa uniforma pe ei, si sa asculte cu sfintenie sfaturile politistilor sau a altor lucratori in uniforme.

Exista tendinta de a nu retine figura unui individ in uniforma, ci doar a uniformei. Medici, politisti, preoti, militari, pompieri, jandarmi, farmacisti, nu le retii niciodata fata daca-i vezi prima data, daca-i vezi fara uniforma nu-i mai recunosti.

Uniforme mai au si detinutii, muncitorii dintr-o fabrica, elevii din majoritatea scolilor.

Tinuta obligatorie a fost prima data purtata de armata. Pentru ca taberele sa poata sa fie deosebite pe front, sa nu existe evenimente nefericite in care camarazii sa se impuste intre ei.

Erau la un moment dat niste filme SF in care toata populatia purta uniforme, nimeni nu avea voie sa fie diferit. Un exemplu, un film numit „Insula” in care la un moment dat unul din „subiecti” se satura sa poarte in fiecare zi acelasi model de adidasi si declanseaza o revolutie…

Ma rog, ideea era de fapt ca pe mine ma inspaimanta uniforma, de orice fel, pentru ca iti ia din personalitate. Atat la scoala cat si pe campul de lupta, nu se doresc individualitati, ci mase pregatite in vederea manipularii. Lucrul cel mai grav, cred ca e acela cand nu mai vezi omul ca fiinta, ci ca un obiect, ca un pion pe o tabal de sah.

Anunțuri

Atentie, cade!

copac periculosAduc in atentia autoritatilor locale o situatie posibil periculoasa: un arbore care trosneste si paraie la fiecare rafala de vant sta sa cada chiar la intrarea spre primarie, langa politie.

In cazul in care pe aleea catre primarie isi va face vant o rafala mai naravasa, copacul ar putea face cunostinta cu orizontala. Fereasca sfantu’ ca in cadere lemnul sa se impiedice de una bucata scafarlie nenorocita pe care un corp nestiutor l-a tarat pe sub arborele instabil.

Atentie deci trecatori pe aleea dintre politie si gradinita, mai ales in zilele cu vant puternic. Pana la noi informatii fiti cu ochii in patru si nu tineti privirea in pamant!

UPDATE: Se pare ca problema s-a rezolat. Vezi rezolvarea AICI!

Anii care trec… se duc dracului!

aspirinaLa cativa ani de la terminarea facultatii, a venit timpul sa-mi fac ordine in cursuri si carti. Da, stiu, e ciudat; stiu ca practica era, ca dupa fiecare an de facultate incheiat, sa dai foc sau sa-ti arunci toate cursurile. Unii, mai pragmatici, isi vindeau cursurile si cartile. Eu le-am pastrat (pana azi!).

Ma uitam uimit prin sutele, miile de foi, zecile de caiete, cursuri, notite, scheme, formule – nu-mi amintesc nimic. Toate inutile!

Cautam o utilizare, o reactie adversa, o informatie utila, pe care ar fi trebuit sa o gasesc firesc prin teancul de foi si caiete. Nimic! Formule mari cat o pagina A4, scheme pe mai multe foi, lucruri fara aplicatii practice.

G
asesc printre foi substante familiare acum (dupa practica reala – lucrul intr-o farmacie) dar total necunoscute atunci. Invatam lucruri pentru ca trebuiau invatate, dar nu puteam sa le ancorez in realitate, nu le puteam vizualiza, nu intelegeam mai nimic.

Practica tindea catre zero (nu o luati mot-a-mot, faceam aplicatii practice la majoritatea obiectelor pe care le studiam, dar nu asta era ideea!). In creierul meu studentesc, denumirile din carti nu-si gaseau corespondentul in viata reala.

Acum, dupa ani de munca in farmacie (ani putini, dar reali si intensi), trecand cu ochii peste foile cu scrisu-mi lăbărţat, totul mi se pare simplu, firesc, natural.

Singurul castig din facultate (in afara de sotie) sunt foile albe (nescrise) pe care le-am gasit prin teancurile cu „mâzgălituri”.

Nemultumiri de internaut roman

Faceam parte din categoria oamenilor care au acces la internet si la serviciu. Acum lucrurile s-au mai schimbat putin. Am in continuare internet, insa acesta este inutilizabil, deoarece nu prea merge sau hai sa-i spun ca merge cu „viteza melcului turbat”.

Ca sa stiti toatele datele problemei va informez ca am internet si telefonie fixa de la ROMTELECOM (mare greseala, stiu).

La inceput am crezut ca e calculatorul slab, apoi am dat-o pe alti vecini, care probabil intra si ei pe aceeasi „teava” cu mine, si deci mai pierd din viteza, apoi am zis ca o fi de vina vremea si asa mai departe. Viteza scadea pe masura ce zilele treceau.

Ma gandeam sa sun si sa-mi reziliez contractul sau macar sa-mi imbunatateasca ce putea fi de imbunatatit (mentionez ca abonamentul la internet nu e cel standard, ci e un abonament destul de bun, cel putin asa apare pe hartie).

Am tot zis ca sun si am tot amanat pana am uitat. Azi am dat drumul la TV (Dolce) (nu prea ma uit la televizor) si imi apare plicul pe ecran, semn ca primisem un mesaj. Am deschis mesajul, ca sa vezi, era exact raspunsul la intrebarile mele. Dupa ce am vazut cat costa sa dau un telefon… am renuntat. (vezi poza)

dolce

Ce mai e nou pe la Gugesti

004Dupa cum scria amicul aici, se pare ca in week-endul care tocmai a trecut am fost vizitati de hingheri. Sunt sceptic cu privire la actiunea respectiva (s-au mai strans caini si in trecut si la cateva zile au revenit in localitate) insa nu prea am mai vazut patruped prin comuna. Exceptie fac mult adoratii caini din zona de nord a Gugestiului (intre nou construita „catedrala” si blocurile ANL) pe care hingherii par ai fi ratat. Nu stiu sigur daca a fost omisiune sau intentie, stiu sigur ca acolo sunt probleme mai mult cu oamenii decat cu cainii prin prisma faptului ca locatarii blocurilor de acolo impiedica adunarea cainilor. Ii hranesc si ii protejeaza pentru ca acestia din urma (cainii) „Apara blocul!” sustin indarjiti humanoizii. Eu ma intreb de ce/de cine apara scara „gastile” de caini vagabonzi?! De teroristi? De hoti (care fura, ce?)… Am deviat. Revin.

001La gradinita cu program prelungit se continua lucrarile de renovare: izolarea termica si refacerea fatadei si inlocuirea acoperisului.

003In „Central park” (parcul central) Gugesti s-au instalat banci si cosuri de gunoi. Bancile sunt din lemn vopsit in portocaliu pe cadru de metal de culoare albastra iar cosurile de gunoi au culoarea verde fosforescent. Ma bucur ca pubelele sunt de o culoare tipatoare pentru ca nu se va mai putea folosi scuza „Nu le-am vazut, de aia am aruncat gunoaiele pe jos.”
Mai ramane sa vedem cat de civilizati o sa fim, daca o sa aruncam hartiile la gunoi, daca o sa folosim bancile pentru a ne bucura de o dupa-amiaza placuta si nu pentru a sparge seminte, daca o sa rupem florile si copacii, daca o sa spargem becurile la stalpii de lumina si asa mai departe. Vom vedea.
002

Unii zic ca nu e voie!

In Focsangeles (ca sa citez un clasic in viata) se pun indicatoare noi, se fac strazi cu sens unic, oricum nimeni nu le respecta. O sa spuneti ca asa e la inceput, pana se invata lumea, ca din reflex o iau tot pe strazile pe care le stiau ei, chiar daca la intrare exista indicatoare cu „Accesul interzis”. Oare chiar nimeni nu se ghideaza dupa semnele si indicatoarele de circulatie? Pentru ce mai sunt puse, daca exista atitudini de genul „Dom’le eu merg pe strada asta de 30 de ani cu masina! Acum ce vreti sa n-o mai iau p-aicea c-au pus unii niste indicatoare?!”

intersectie001-Focsani1intersectie002-Focsani2

Ce e de facut? Pai o solutie ar putea fi un politist, care sa stea in intersectie, sa-i opreasca si sa-i informeze pe „neregulamentari” de noile indicatoare. Sa nu dea amenzi o perioada, doar sa atraga atentia. Stiu, nici asta nu e o solutie, unii o vor lua tot pe acolo, facand pe prostii de fiecare data cand ii opreste agentul.

E drept am omis un amanunt: desi pe bulevard apare indicatorul „Interzis la stanga” de doua ori, la cativa metri unul in fata celuilalt, pe strada cu pricina (adica cea pe care ar fi interzis sa intri) nu apare niciun indicator cu „Accesul interzis”! E comedie, ce mai!

De fapt imi bat gura degeaba. Ce sa mai ceri cetatenilor sa respecte indicatoarele cand insasi organele (legii, bineinteles) nu le respecta (vezi aici).

Nici nu vroiam sa mai public articolul asta, dar pentru ca m-am accidentat in timpul fotografierii, am zis ca totusi n-am varsat sange degeaba. 😉

Foto

Totul se schimba. Secolul vitezei. Conspiratii si paranoici. Incalzire globala. Blue-ray, xbox, fibra optica.

Toate telefoanele mobile actuale au camera foto/video incorporata. Aparatele foto digitale sunt la indemana oricui. Doar profesionistii mai folosesc, uneori, aparate foto cu film. Ce se intampla cu vechile albume foto, in care puneam pozele de la revelion, de la craciun, de la nunta lui Gigel, de la botezul lui Cosmin?! Unde sunt pozele cu primii pasi ai lui Mihai?! Totul este digital. Albumele de la nunta iti sunt trimse pe e-mail. Fotograful face mii de poze, le trage pe un DVD si raman uitate intr-o cutie cu zeci de discuri la care nu te mai uiti niciodata.

Care mai e valoarea unei fotografii atunci cand ai o mie din care sa-ti alegi una? Unde mai e momentul cand dai pe „cadre multiple” si aproape ca faci film si nu poze? Unde e naturaletea, ineditul, cand poza selectata de tine trece prin photoshop? Unde e tensiune cand astepti sa vezi cum a iesit fotografia? Unde e surpriza cand observi ca ai capturat un episod intamplator intr-un plan secundar.

Zeci de mii de poze puse pe discuri uitate pe un raft prafuit. Putine vor ajunge pe hartie, multe se vor pierde in CD-uri zgariate.

Cand te vei retrage la cabana din munte, vei lua cu tine agenda, pixul si o poza veche, facuta inaintea erei digitale…