Lamuriri

A inceput ca un raspuns la un comentariu, dar m-am lungit si am generalizat, asa ca l-am facut postare! Oricum trebuia sa mentionez si asta pentru ca unii nu au inteles despre ce este vorba.

Blogul este un jurnal personal (in sensul de propriu) deschis prietenilor prin postarea lui pe internet. In el, eu pot scrie orice: amintiri, inventii, fabulatii proprii, mitomanii, aberatii, ironii etc.

Blogul de fata nu e agentie de presa si nici birou de informatii.

Daca cineva se simte lezat in orgoliu/caracter/interes/sau in alte locuri poate sa navigheze oriunde in alta parte pe internet. Nu imi va aduce prejudicii. Nu sunt platit ca sa scriu pe blog, nimeni nu e obligat sa-l citeasca!

Ce scriu aici sunt parerile mele, ideile mele, gandurile mele. Imi apartin si le impartasesc prietenilor mei.

Blogul meu e spatiul meu, locul meu virtual unde ma exprim LIBER! Cand ajungi aici, e ca si cum intri in casa mea. Nu te pot lasa sa intri cu bocancii plini de noroi si sa-mi calci covorul persan. Nu pot sa accept comentarii jignitoare, ofensatoare, injurii, la adresa mea sau a familiei mele. De aceea am setat la comentarii sa nu treaca niciunul fara sa aiba nevoie de aprobare.

In prezentul blog nu am nominalizat pe nimeni, nu am jignit nicio persoana. Intotdeauna am folosit descrieiri generalizate fara a numi pe cineva anume. Unii s-au simtit cu musca pe caciula s-au revoltat si m-au amenintat in cei mai duri termeni, desi nicaieri in text nu se mentiona vreun nume sau macar ceva care i-ar fi putut lega de continutul textului.

Insa cand cineva (poate sa-si lase numele, porecla sau poate fi anonim) imi lasa un comentariu jignitor (pe blog) raportul se schimba, cuvintele lovesc direct in mine. Anonimul care a lasat mesaj, cat si anonimul despre care scriu eu in postarile mele (cel care se simte lezat fara sa fie nominalizat) sunt total necunoscuti, pe cand eu, Lefter Andrei din Gugesti, ma prezint aici cu poza si cu numele si ma poti identifica usor. Iar atunci cand spui de tatal meu, sora mea, sotia mea, etc, afirmatiile anonimului isi ating tintele, direct, fara alte ocolisuri.

Pe acest blog nu voi accepta niciun comentariu jignitor sau neadecvat indiferent ca mi se adreseaza mie sau cititorilor mei.

Daca ai ceva de spus, esti nervos, frustrat, FA-TI UN BLOG si exprima-te pe larg, da replica pe care tu o consideri necesara! Daca nu te pricepi, roaga un prieten sa-ti faca (blog) si totul e ok. Nimeni nu se va supara…

Pe cei care se simt lezati de indicatorul de mai jos, de textul de mai sus sau de blogul in sine, ii invit sa nu-mi mai citeasca blogul!

interzis

4 răspunsuri

  1. Am si eu o completare, se putea altfel 🙂
    Multi dintre cei ce trec pe aici nu ma stiu, nici eu pe ei, iar pe autorul blogului cu siguranta ca il stiu mai putin decat mi-as dori.
    Tocmai de aceea, am ales sa fiu la curent cu ce se intampla cu el prin intermediul acestui blog, pentru ca e prea departe ca sa le fiu aproape altfel (lui si Ralucai, ca doar pe ei ii stiu de acolo).
    De aceea, as vrea sa adaug la definitia data mai sus, ca blogul e un mijloc de a ti-i apropia pe cei dragi, care prin definitia lor de „prieteni” iti inteleg si bucuriile si necazurile, si povestirile si fabulatiile, si laudele si ironiile.
    Eu personal, ma bucur ca exista acest canal si sper sa tot dureze, spre bucuria celor multi care il apreciaza sau spre neplacerea altora mai putini care nu il inteleg.

  2. Din pacate \”e\” multe vite in cireada de vaci si e pacat ca se amesteca laptele. 😦

  3. mi se pare normal sa stergi comentariile care nu iti plac, e blogul tau si nu vrei sa fie poluat de jigniri si injurii. nu`mi place moderarea comentariilor pentru ca „gatuie” comunicarea si trece destul timp pana e aprobat, din moment ce tu trebuie sa le dai acceptul manual.
    mai bine le lasi libere si stergi ce nu`ti convine atunci cand le vezi, oricum pari activ pe blog si nu cred ca un comentariu urat va rezista mai mult de cateva ore.

  4. Da sunt activ. Dupa cum vezi, comentariul tau a fost aprobat aproape instantaneu 😀
    Sunt mai mereu on-line deoarece beneficiez de internet chiar si la serviciu. Mai greu e cand sunt plecat in locuri in care tehnologia nu si-a intins tentaculele 🙂

Lasă un comentariu