Imi aduc aminte, odata demult, in centrul Gugestiului se odihnea un parc. Se odihnea la soare, caci copaci nu avea. Scurgeri sau canalizari nu erau necesare, caci baltile faceau parte din peisaj. Vara, cand soarele ardea, bitumul parcului se incingea iar parcelele cu buruieni se uscau.
Intr-o zi a venit si curentul electric in parc. S-au instalat stalpi din fier cu 4 brate. Fiecare brat, plus unul in centrul corolei de fier, sustinea cate un bec. Seara, becurile isi raspandeau lumina difuz si galben de sub protectia globurilor albe mate.
Parcul isi primea picii la joaca precum un bunic nepotii calarindu-l pe burta. Zeci de copii se cufundau in zeci de jocuri, de dimineata pana seara.
Apoi picii au crescut, si s-au impartit in 3 categorii de copii: copii buni, copii rai (golanii) si copii cateodata buni alteori rai (cei mai multi dintre noi 🙂 ). Desi nu era o arma specifica doar lor, multi golani detineau prastii, pe care le foloseau fie spre „vatamarea” celorlalti copii, fie spre distrugerea proprietatii. Acestia preferau folosirea prastiei la spargerea geamurilor si a altor obiecte din sticla. Cum globurile stalpilor de iluminat din parc erau din sticla, n-a durat mult pana au fost luate la tinta. Cand se terminau globurile se luau la tinta becurile, care se ardeau oricum mult mai repede decat aveau golanii timp sa le sparga. Din cand in cand venea cineva si inlocuia globurile si becurile distruse, insa odata inlocuite nu aveau viata prea lunga.
Astazi…
va continua…
Filed under: album de familie, Filozofari..., povestioare, Poze, Stiri locale... | Tagged: adunate, amintiri, Andrei, copii, Gugesti, inainte, istorie, jocuri, Lefter, parc, sate, vechi | 4 Comments »