Inutilitati auto sau inovatii nefolositoare

Eu nu stiu la ce mai pun astia semnalizari la masinile din Romania, pentru ca majoritatea soferilor nu le folosesc. Probabil semnalizarea, avea la inceputurile ei un scop bine-determinat si util in trafic: arata celorlalti participanti din trafic incotro vrea sa o ia cel care semnaliza (na ca a iesit cu rima 🙂 ). Acum lucrurile s-au modernizat, asa ca semnalizarea le pare unora un concept invechit. La ce sa mai semnalizeze, cand ei stiu precis unde vor sa ajunga!? Bine, intre noi fie vorba, unii chiar folosesc semnalizarea, insa doar ca sa-i induca pe ceilalti in eroare – exemplu: semnalizeaza stanga si face dreapta.

Daca tot eram la chestii inutile instalate pe masini, la categoria inutilitati ar mai intra si oglinzile retrovizoare, astea chiar ca sunt folosite de si mai putini soferi decat semnalizarea…

Anunțuri

Unii zic ca nu e voie!

In Focsangeles (ca sa citez un clasic in viata) se pun indicatoare noi, se fac strazi cu sens unic, oricum nimeni nu le respecta. O sa spuneti ca asa e la inceput, pana se invata lumea, ca din reflex o iau tot pe strazile pe care le stiau ei, chiar daca la intrare exista indicatoare cu „Accesul interzis”. Oare chiar nimeni nu se ghideaza dupa semnele si indicatoarele de circulatie? Pentru ce mai sunt puse, daca exista atitudini de genul „Dom’le eu merg pe strada asta de 30 de ani cu masina! Acum ce vreti sa n-o mai iau p-aicea c-au pus unii niste indicatoare?!”

intersectie001-Focsani1intersectie002-Focsani2

Ce e de facut? Pai o solutie ar putea fi un politist, care sa stea in intersectie, sa-i opreasca si sa-i informeze pe „neregulamentari” de noile indicatoare. Sa nu dea amenzi o perioada, doar sa atraga atentia. Stiu, nici asta nu e o solutie, unii o vor lua tot pe acolo, facand pe prostii de fiecare data cand ii opreste agentul.

E drept am omis un amanunt: desi pe bulevard apare indicatorul „Interzis la stanga” de doua ori, la cativa metri unul in fata celuilalt, pe strada cu pricina (adica cea pe care ar fi interzis sa intri) nu apare niciun indicator cu „Accesul interzis”! E comedie, ce mai!

De fapt imi bat gura degeaba. Ce sa mai ceri cetatenilor sa respecte indicatoarele cand insasi organele (legii, bineinteles) nu le respecta (vezi aici).

Nici nu vroiam sa mai public articolul asta, dar pentru ca m-am accidentat in timpul fotografierii, am zis ca totusi n-am varsat sange degeaba. 😉

Nici mersul la wc nu mai e ce era odata. Criza!

01Imi pare rau ca doua din ultimele articole au legatura cu WC-ul, si va cer scuze, dar astea sunt vremurile… astea sunt subiectele. 🙂

Daca „te taie” nevoile fiziologice si esti in zona garii din Focsani nu-ti recomand wc-ul de acolo. Mai bine folosesti un gard pentru ca noua taxa de la toaleta din gara mi se pare absurda: 1 ron!

De ce s-a scumpit mersul la wc in public? E criza! Deci lumea consuma mai putin, atunci de ce sa plateasca mai mult dupa ce ca merg din ce in ce mai rar la buda!?

Vorba melancolicilor „tot mai bine era inainte„… taxa era doar de 50 bani. 🙂

Sursa poza

Te-a lovit si a fugit!

Ai lasat masina in parcare si cineva ti-a lovit-o! Nu ai gasit niciun bilet cu numarul de telefon al celui care ti-a busit-o; ce faci?

Cand ai vrut sa dai inapoi sa iesi din parcare ai lovit din greseala alta masina. Nu e o stricaciune prea mare, dar totusi masina vecinului e avariata. Ce faci?

Meşteri – partea frumoasa si rara

In articolul anterior va etalam cateva „calitati” ale meseriasilor din Romania, acum sa va prezint si partea buna si rara a breslei:

Cu ceva vreme in urma, nasul meu a vrut sa-si redecoreze apartamentul. In urma unei recomandari si-a facut programare la o echipa de baieti care se ocupau de amenajari interioare (gresie, faianta, pereti, s.a.m.d). Baietii l-au programat peste o luna deoarece erau foarte cautati. Dupa o luna s-au apucat de treaba. Au stabilit pretul lucrarii, i-au comunicat clientului cantitatea si tipul de materiale necesare si au stabilit termenul de finalizare.
In fiecare zi se prezentau, dimineata la prima ora, la apartamentul pe care-l aveau de aranjat. Aveau cu ei senvisuri, in zilele in care nu aveau, coborau la scara si-si cumparau ceva de mancare. Nu consumau alcool, doar apa si sucuri, nu fumau. Lucrarea au terminat-o in termen, au predat-o fara costuri extra.

O sa spuneti „Nu beau, nu fumau, seriosi erau! Da ce frate, ori erau adventisti?!

Da.

Meşteri – partea urata si des intalnita

Vine luna august, luna concediilor in strainatate. Se intorc romanasii acasa, in vacanta, dupa un an de munca cinstita sau mai putin cinstita. Multi dintre ei muncesc in constructii. Dar nu despre ei vreau eu sa vorbesc aici, ci despre mesterii de acasa, din Romania.

Circula o fraza conform careia toti mesterii buni au plecat in strainatate, in tara ramanand cei care fac pe meseriasii, carpaci, smecheri, aburitori, lenesi (in strainatate, ori muncesti, ori pleci acasa). Sunt sigur ca nu e 100% adevarata, insa cei cativa care mai sunt in tara, au ramas doar ca sa intareasca regula.

sticla-de-pe-santier-flash

De ce meseriasii astia de la noi
– trebuie neaparat sa bea alcool la prima ora a diminetii, inainte sa se apuce de munca? Pentru curaj? Nu-s nici toreadori nici gladiatori!
– cer sa li se asigure masa pe timpul zilei de lucru? ei n-au auzit de „pachetel”, de senvisul de acasa, de ciorba la borcan?
– cer tigari? oricum dauneaza grav sanatatii.
– trag de timp cat incape ziua, invocand tot felul de motive: ca trebuie sa se usuce nu stiu ce, ca e soare, ca ploua, ca e sarbatoare etc.
– cer intruna materiale? desi ti-au zis ca o sa ai nevoie de 100 saci ciment si 3 masini cu pietris, la o saptamana se pare ca nu mai sunt suficiente si ca ar mai trebui inca 50 saci ciment si o masina cu piatra.
– la inceputul lucrarii au un pret si la sfarsit au altul (mai mare, bineinteles)? e vina mea ca au trasat gresit si au muncit de doua ori mai mult corectand si greseala pe care au facut-o?

De ce gandesc oamenii astia pe termen scurt? De ce se axeaza ei doar pe tepe? De ce dau buleala? Cine ii recomanda pe lenesi, hoti, tepari, betivi? Eu unul nu recomand asemenea specimene. Doar ei au de pierdut.

In articolul urmator o sa va povestesc si despre cei care fac exceptie de la regula.

Lamuriri

A inceput ca un raspuns la un comentariu, dar m-am lungit si am generalizat, asa ca l-am facut postare! Oricum trebuia sa mentionez si asta pentru ca unii nu au inteles despre ce este vorba.

Blogul este un jurnal personal (in sensul de propriu) deschis prietenilor prin postarea lui pe internet. In el, eu pot scrie orice: amintiri, inventii, fabulatii proprii, mitomanii, aberatii, ironii etc.

Blogul de fata nu e agentie de presa si nici birou de informatii.

Daca cineva se simte lezat in orgoliu/caracter/interes/sau in alte locuri poate sa navigheze oriunde in alta parte pe internet. Nu imi va aduce prejudicii. Nu sunt platit ca sa scriu pe blog, nimeni nu e obligat sa-l citeasca!

Ce scriu aici sunt parerile mele, ideile mele, gandurile mele. Imi apartin si le impartasesc prietenilor mei.

Blogul meu e spatiul meu, locul meu virtual unde ma exprim LIBER! Cand ajungi aici, e ca si cum intri in casa mea. Nu te pot lasa sa intri cu bocancii plini de noroi si sa-mi calci covorul persan. Nu pot sa accept comentarii jignitoare, ofensatoare, injurii, la adresa mea sau a familiei mele. De aceea am setat la comentarii sa nu treaca niciunul fara sa aiba nevoie de aprobare.

In prezentul blog nu am nominalizat pe nimeni, nu am jignit nicio persoana. Intotdeauna am folosit descrieiri generalizate fara a numi pe cineva anume. Unii s-au simtit cu musca pe caciula s-au revoltat si m-au amenintat in cei mai duri termeni, desi nicaieri in text nu se mentiona vreun nume sau macar ceva care i-ar fi putut lega de continutul textului.

Insa cand cineva (poate sa-si lase numele, porecla sau poate fi anonim) imi lasa un comentariu jignitor (pe blog) raportul se schimba, cuvintele lovesc direct in mine. Anonimul care a lasat mesaj, cat si anonimul despre care scriu eu in postarile mele (cel care se simte lezat fara sa fie nominalizat) sunt total necunoscuti, pe cand eu, Lefter Andrei din Gugesti, ma prezint aici cu poza si cu numele si ma poti identifica usor. Iar atunci cand spui de tatal meu, sora mea, sotia mea, etc, afirmatiile anonimului isi ating tintele, direct, fara alte ocolisuri.

Pe acest blog nu voi accepta niciun comentariu jignitor sau neadecvat indiferent ca mi se adreseaza mie sau cititorilor mei.

Daca ai ceva de spus, esti nervos, frustrat, FA-TI UN BLOG si exprima-te pe larg, da replica pe care tu o consideri necesara! Daca nu te pricepi, roaga un prieten sa-ti faca (blog) si totul e ok. Nimeni nu se va supara…

Pe cei care se simt lezati de indicatorul de mai jos, de textul de mai sus sau de blogul in sine, ii invit sa nu-mi mai citeasca blogul!

interzis