Uniforma

Vazusem mai demult un documentar pe “Descopery” despre accidente si prevenirea lor. S-a facut o simulare la metrou, prin SUA pe undeva, si s-a observat ca oamenii au tendinta sa ignore avertismentele unor lucratori la metrou,  care n-aveau insa uniforma pe ei, si sa asculte cu sfintenie sfaturile politistilor sau a altor lucratori in uniforme.

Exista tendinta de a nu retine figura unui individ in uniforma, ci doar a uniformei. Medici, politisti, preoti, militari, pompieri, jandarmi, farmacisti, nu le retii niciodata fata daca-i vezi prima data, daca-i vezi fara uniforma nu-i mai recunosti.

Uniforme mai au si detinutii, muncitorii dintr-o fabrica, elevii din majoritatea scolilor.

Tinuta obligatorie a fost prima data purtata de armata. Pentru ca taberele sa poata sa fie deosebite pe front, sa nu existe evenimente nefericite in care camarazii sa se impuste intre ei.

Erau la un moment dat niste filme SF in care toata populatia purta uniforme, nimeni nu avea voie sa fie diferit. Un exemplu, un film numit „Insula” in care la un moment dat unul din „subiecti” se satura sa poarte in fiecare zi acelasi model de adidasi si declanseaza o revolutie…

Ma rog, ideea era de fapt ca pe mine ma inspaimanta uniforma, de orice fel, pentru ca iti ia din personalitate. Atat la scoala cat si pe campul de lupta, nu se doresc individualitati, ci mase pregatite in vederea manipularii. Lucrul cel mai grav, cred ca e acela cand nu mai vezi omul ca fiinta, ci ca un obiect, ca un pion pe o tabal de sah.

Spaga…

Un prieten a deschis subiectul acesta pe blog la el. Eu vreau sa-l inchidem. Nu, nu pe prieten, pe subiect. Mi-e scarba de spaga, mai ales de cei care iau, pentru ca o cer si (ei) cred ca li se cuvine. La noi spaga e o regula. La facultate nu mai dau plicuri cu bani doar cei care vor sa se distreze si sa calce mai rar pe la scoala, dar sa promoveze, ci si cei care vor sa invete, cei seriosi (unii dintre ei muncind toata vacanta de vara pentru ca un „nebun” de profesor isi cere „dreptul” devenit in timp obligatoriu pentru toata lumea). Daca nu dai (pentru ca nu stii ca „trebuie” sau pentru ca nu vrei) se considera ca esti impertinent! Mi-e sila! Ce putem face? Daca ti-e rau, te duci la doctor – tre’ sa dai spaga! Daca ti-e bine in sfarsit si mori, raman altii sa dea spaga la popa – sa te programeze la o ora decenta, etc. Nu vreau sa zic mai multe ca-mi pot dauna! Mai ales ca ma stie lumea la mine-n sat si nu se stie niciodata cine mai citeste aberatiile mele.

Prietenul meu isi invita cititorii sa dezbata acest subiect. Eu nu o sa va cer asa ceva, pentru ca sunt sigur ca aveti si voi multe exemple negative… Dar daca aveti unul singur pozitiv – adica ati vrut sa dati si v-a fost refuzat „ploconul” – sa-mi spuneti pentru ca astia-s oamenii pe care-i respect, cei care-si fac meseria de dragul ei… (nu m-am exprimat eu prea bine, dar ati inteles voi la ce ma refer).

Sunt dezgustat.

Zilele trecute m-a sunat o femeie ingrijorata pentru soarta odraslei care nu prea se omora cu cartea si m-a intrebat „Cat mai merge le facultate?” in sensul „care mai sunt preturile?” M-am simtit umilit asa ca i-am raspuns: „Nu mai stiu doamna ca se schimba de la an la an, dar o sa afle cat de curand de la colegi”

*Nu am dat link-ul catre „prieten”-ul pe care-l pomenesc pentru ca vreau sa-l protejez… stie el de ce.

Timpul inseamna bani sau banii se fac in timp!?

Stiu ca mi-am propus sa scriu pe blog doar cand am ceva interesant de scris, dar nu vreau sa asist la sucombarea subtila a jurnalului meu vitrual. Titlul se refera la lipsa mea de timp si la lipsa de… bani 🙂

As mai fi avut ceva subiecte de scris aici, dar cum v-am obisnuit sa probez spusele cu poze, si cum poze nu prea am mai facut, am lasat balta subiectele. O zi libera nu am mai avut de ceva saptamani (ca sa nu spun luni), sa nu incep sa ma plang acum ca nu intereseaza pe nimeni. Vorba unuia de la frizerie, adresandu-se unui batran care se vaita: „Cand ti-a fost bine n-ai venit sa te vaiti!” Buna, nu?

Sa va mai zic din stirile locale: la piata s-au pus geamuri iar trotuarul pavat a fost pavat (pe jumatate). S-au mai pus banci prin comuna, se strang gunoaiele prin centrul iar lucrul la constructia unei noi „aripi” a primariei continua.

O cununie civila te costa 180 RON (taxa medic de familie, taxa Oficiere cununie civila si taxa de compozitor – nu ma intrebati ca nu stiu de unde vine – ).

Astazi, vineri 4 iulie a inceput BestFest – scump biletul (110 RON la intrare, 75 RON bilet luat de pe net).

Tot astazi 4 iulie e si Ziua Americii, intamplator… La multi ani!

Si tot de azi pana pe 6 iulie – intrunire moto la Targu Secuiesc, se pare ca nici la asta nu o sa ajung, pacat! Poate la urmatoarea…

Buletinul de stiri il voi incheia acum si va urez un weekend placut, tuturor celor care vor avea unul!

O urgenta = 1h si 30 min. – part. 3

Am intrat la dom’ doctor. M-a intrebat intr-o soapta “Ce ai?” iar eu am inceput sa turui sub ochii plictisiti ai doctorului. A studiat putin radiografia, a luat un pix si o foita de hartie pe care a scris ceva marunt, dupa care mi-a servit un sec “La revedere”. M-am uitat la ceas: era 11:30 AM. Terminasem cu urgenta. Si am tras concluzia ca o urgenta dureaza doar 1 ora si 30 minute. E bine si asa.

Dupa ce am iesit din Spital, m-am dus la medicul de familie, sa-mi explice si mie ce mi se intampla.

Impreuna cu doamna doctor am reusit sa deslusim diagnosticul “USOARA INGUSTARE A DISCULUI INTERVERTEBRAL L4-L5”.

Mi-a prescris o sacosa de medicamente. Sunt in a 4-a zi de tratament. Durerile continua. Noptile sunt mai mult treaz decat adormit. Daca dupa 5 zile durerile persista trec pe injecatbil. Maine e a 5-a zi. Ma doare ingrozitor!

Sfarsit. Povestea continua!

O urgenta = 1h si 30 min. – part. 2

II.

…am dat coltul si am vazut o mare de oameni. “N-are cum sa fie aici” gandeam. Citesc desupra usii: “RADIOLOGIE”. Hmmm… Imi ocup locul in fata usii fluturand la vedere trimiterea. Nimeni nu comenteaza, aveam sa aflu mai tarziu si de ce. Usa era deschisa, asa ca intru sa cer detalii cadrului medical aflat in camaruta de pe dreapta. O femeie mica si slaba si foarte acra, completa intr-o condica. N-apuc sa spun mare lucru ca ma si repede; vazand cum stau lucrurile si ca sa nu pierd ocazia de a vorbi, ii arunc in graba treaba cu “URGENTA”: “Am o urgenta!”; la care ea: “Toata lumea are urgenta!!!” si m-a poftit, nu prea elegant, pe hol. Dupa fetele celor de acolo stiam ca si ei au trecut prin aceeasi experienta.
Eram nedumerit si debusolat. Nu stiam ce trebuia sa fac. Nu imi explicase nimeni iar radiografii nu prea am facut la viata mea. De fapt asta era prima mea radiografie si nu avea sa fie o experienta prea frumoasa din prima.
Asa ca am facut ce facea toate lumea: am asteptat, si am asteptat, si iar am asteptat… Dupa O ORA, pe la 11 AM, a iesti doamna si a mai cerut niste trimiteri. O intind si eu pe a mea, se uita la hartie si zice “Unde e urgenta? Nici nu e urgenta!” (de parca ar mai fi contat dupa o ora si ceva de cand asteptam). Ii arat respectuos unde bifase doamna doctor casuta “URGENTA”, la care doamna “radioloaga”, lasand glasul mai jos “Mda, nu se vede de parafa… a pus parafa peste…” si dispare in camaruta din dreapta.
Bun si acum? Ma gandeam eu… Acum?! Acum ce?! Astept!!! Si am mai asteptat… La un moment dat se aude din „fundul gradinii” si 
numele meu. Ma ridic cu greu si ma indrept catre camaruta de unde fussesem strigat. Se uita la mine si ma intreaba: „De ce o faci?” Eu zic „… pai… stiti, ma cam doare spatele…” Dar n-apuc sa termin de explicat ca mi-o si reteaza scurt „O faci degeaba!” la care adauga rapid „treci dincolo!” si ma conduce in sala de raze explicandu-mi sumar cum ar trebui sa ma asez. La 11:25 AM terminasem cu radiografia. Eram linistit. Parca-mi trecuse un pic si durerea. Mai trebuia doar sa astept poza de radiografie si interpretarea rezultatului. Asa ca am asteptat. La scurt timp a venit si radiografia si m-am “infipt” printre primi in usa doctorului care avea sa ne interpreteze poza si sa ne stabileasca diagnosticul.

va urma…

O urgenta = 1h si 30 min. – part. 1

I.
Eram la serviciu. Inca de la primele ore ale diminetei simteam dureri ingrozitoare, in zona lombara a coloanei. Am sperat ca durerea va disparea pe parcursul zilei, insa am ajuns intepenit, la sfarsitul ei. Am hotarat sa merg la medic a doua zi dimineata.
O noapte in grozitoare… M-am trezit de fiecare data cand incercam sa schimb partea: la 2 AM, la 4 AM si la 6 AM. La 7:30 m-am trezit definitiv, dupa o lunga noapte. Am plecat la Focsani.
Am trecut mai intai pe la medicul meu de familie, care mi-a dat o trimitere la Spitalul Municipal Focsani. Vazandu-ma in dureri mari, doamna doctor a avut bunavointa si mi-a bifat pe trimitere URGENTA. Mi-a spus ca in felul asta nu o sa stau la coada si nici nu o sa platesc.
La 9:45 AM eram la Spital. Am fost directionat spre Sectia de Radiologie care se afla intr-o “aripa” a spitalului intitulata Ambulatoriu De Specialitate. Am intrebat timid cateva cadre medicale unde se afla Radiologia, insa n-au stiut sa-mi zica. Pe coridoare era haos, cozi lungi de oameni bolnavi care isi asteptau randul. Cladirea era cam daramata si cam “ceausista”, nu prea arata a spital european. Am aflat in cele din urma cam pe unde ar fi “Razele” si am pornit intr-acolo, imaginandu-mi un hol gol in fata. Ma gandeam “Cine naiba-si face radiografii la 10 dimineata?!” iar daca o fi sa mai fie vreo 2-3 insi rataciti pe acolo, o sa le flutur “URGENTA” in fata ochilor si o sa intru inaintea lor.
Ma aflam la etajul corect, etajul 2, asa ca cer ultimele lamuriri sa gasesc locatia. Aflu ca e in capat dupa colt. Deci tot ceea ce trebuia sa fac era sa dau coltul…

va urma…