Cand nu intarzie, trenul…

… vine mai devreme, bineinteles! Ar mai fi fost varianta „nu mai vine deloc”, dar raman la prima optiune. 🙂

Da, e un lucru bun, ca macar din An in Paste, sa mai vezi ca iti vine trenul la timp, ba chiar mai devreme.

Daca stau bine si ma gandesc ar mai fi existat si varianta 3: s-o fi defectat tabela electronica si a dat cu minus (asa cum v-am aratat in poza cu „minus zero” scornita de calculatorului meu de la serviciu).

Cine nu ma crede sa dea click pe poza de mai jos:

PS. Poza a fost facuta cu telefonul, in gara Focsani. Pentru un articol de toata „groaza” despre gara din Gugesti, cat de curand! 😉

Europeni…imputiti (2)

Partea a II-a ( prima parte aici )

Culmea era faptul ca urcasera dintr-o statiune unde se practica scaldatul… Nu stiu ce o fi fost in mintea lor…
Ne rugam cu totii sa se aseze odata si sa nu se mai agite. Tineam la vietile noastre.
Tinerele domnisoare isi urmau “matca” prin tot vagonul, asezandu-se pe locurile indicate de doamna. In minte mi se cuibarea o alta intrebare: cum de fetele astea suportau mirosul femeii care le tot aseza pe scaune? Raspunsul nu a ezitat sa vina la prima defilare a unui neinsemnat grup de domnisoare: foloseau acelasi parfum cu cel al doamnei!!!
In fata noastra se derula un triller: o gaina imensa care mirosea urat urmata de puicutele ei de clasele V-VIII, asezonate cu acelasi iz.
Apropo de gaini, tot spectacolul acesta ne-a facut pielea de gaina, insa o piele de gaina data cu deodorant inainte de plecare…
Panica ne cuprindea pe masura ce nu mai puteam respira si ochii incepeau sa ne lacrimeze. Imensitatea gesticula si se agita ridicand oamenii de pe scaune; pretindea locuri pentru fetitele ei fluturand biletele in ceea ce ar fi trebuit sa fie AER! Oameni, unul cate unul paraseau vagonul, mergand incolonati spre alte locuri intr-un alt compartiment (“ce oameni fericiti”, ma gadeam…).
Doamna se mai potoli. Aproape toate fetitele erau pe scaune. Noi, cei putini care inca mai eram in scaunele noastre, rasuflam mai usurati si ne rugam sa se mareasca debitul de aer conditionat.
Cand lucrurile s-au mai asezat, cineva mai rezistent la atacul chimic sau poate cineva care a urcat in tren mai tarziu, a avut taria sa-si verifice locul de pe bilet: doamna profesoara cu dom’ profesor sau ce o fi el si scolaritele, puturosi cu totii, gresisera vagonul!

Pa! Ma duc sa iau o gura de aer curat!