Anii care trec… se duc dracului!

La cativa ani de la terminarea facultatii, a venit timpul sa-mi fac ordine in cursuri si carti. Da, stiu, e ciudat; stiu ca practica era, ca dupa fiecare an de facultate incheiat, sa dai foc sau sa-ti arunci toate cursurile. Unii, mai pragmatici, isi vindeau cursurile si cartile. Eu le-am pastrat (pana azi!).

Ma uitam uimit prin sutele, miile de foi, zecile de caiete, cursuri, notite, scheme, formule – nu-mi amintesc nimic. Toate inutile!

Cautam o utilizare, o reactie adversa, o informatie utila, pe care ar fi trebuit sa o gasesc firesc prin teancul de foi si caiete. Nimic! Formule mari cat o pagina A4, scheme pe mai multe foi, lucruri fara aplicatii practice.

Gasesc printre foi substante familiare acum (dupa practica reala – lucrul intr-o farmacie) dar total necunoscute atunci. Invatam lucruri pentru ca trebuiau invatate, dar nu puteam sa le ancorez in realitate, nu le puteam vizualiza, nu intelegeam mai nimic.

Practica tindea catre zero (nu o luati mot-a-mot, faceam aplicatii practice la majoritatea obiectelor pe care le studiam, dar nu asta era ideea!). In creierul meu studentesc, denumirile din carti nu-si gaseau corespondentul in viata reala.

Acum, dupa ani de munca in farmacie (ani putini, dar reali si intensi), trecand cu ochii peste foile cu scrisu-mi lăbărţat, totul mi se pare simplu, firesc, natural.

Singurul castig din facultate (in afara de sotie) sunt foile albe (nescrise) pe care le-am gasit prin teancurile cu „mâzgălituri”.