Aleea cu castani – Gugesti – toamna 2008

Chestnut tree alley – autumn 2008

Intalnire anonima. Telefon neconfidential. Smecherii puerile…

La serviciu. Suna telefonul (mobil).
– Buna ziua numele meu este Marinela #$%@ de la BCR si va sun pentru a stabili o intalnire in legatura cu o asigurare de viata. Nu dureaza mult… 30 de minute.
– Buna ziua. A… stiti nu prea am timp… sunt cam ocupat.
– Dar nu este neaparat sa ne intalnim astazi…
– Am asigurare de viata!
– La cine?
Am ezitat 2 secunde, dar am mi-am zis “ce conteaza unde am asigurare si ce importanta are daca-i zic!?”
– La Generali… cred.
– Aha… Dar nu e neaparat sa ne intalnim pentru asigurare. Va pot prezenta si alte servicii de la BCR!
– Da cum de ati dat de mine?
– Pai nu pot sa va spun. E confidential!
– Eu credeam ca si numerele de telefon sunt confidentiale!
– Se pare ca nu sunt!
– Nu ma intereseaza propunerea! La revedere!
– La revedere.

Explicatii probabile, paranoice si infantile:
1. Tipa e de la banca (BCR). Am avut candva un card la banca asta si probabil le-am dat si numarul de telefon. Dar atunci de ce atata mister in dezvaluirea sursei?!
2. Tipa e de la o banca (posibil BCR) si are numarul de la vreo colega de-a ei, care probabil ma cunoaste. Se explica misterul de a nu-mi spune de unde are numarul meu de telefon;
3. Tipa nu lucreaza la banca, are o prietena care are numarul meu de telefon, prietena ii da numarul meu tipei pentru:
a. a-mi juca o farsa;
b. a iesi cu mine in oras (chiar si pentru 30 minute si fara sa fie nevoie sa vorbim despre asigurari); 🙂
c. a-mi inscena o intalnire amoroasa in vederea obtinerii unor foloase matreriale; 🙂
4. Ar mai fi si varianta “constipativa”: mai multe fete lucreaza la aceeasi banca sau la banci diferite, fac schimb de agende telefonice, crescandu-si astfel numarul de posibili clienti. Astfel am ajuns in agenda tuturor fetelor de la banci! 🙂

Pericol de… boala!

Ma plimbam zilele astea prin Parcul Herastrau si mi-a atras privirea pancarta asta (foto). Mi se parea ceva straniu la ea si nu stiam ce e! Apoi mi-am dat seama ca eram mult mai obisnuit cu formularea „PERICOL DE INEC!”
Avand in vedere ca, in zilele noastre, lumea e mult mai speriata de boli decat de moarte, administratorii parcului au ales solutia optima! 🙂

Campanie… ingramadita!

Nu fac politica! Nici nu vreau sa fac vreun fel de campanie electorala pe blogul meu!

Nu am simpatii si nici antipatii! (Cel putin, nu in sens politic!)

Dar nu m-am putut abtine sa nu va impartasesc o poza ca aceasta!

Dupa mine, poza asta, e cea mai tare poza dintr-o campanie electorala locala, de pana acum!!!

Biluta la… GHIDON!

Biluta se INTOARCE!!! Si nu oricum, ci pe MOTOR!!!

Vruuuum! Vruuuum! Vruuuuuuuumm!

Enjoy! E prietena mea si sunt MANDRU de ea!!!

Radar!

Urmatoarea poza se adreseaza tuturor vitezomanilor!

Daca sunteti pasionati de viteza si nu va permiteti un detector de radar, magazinul din imagine are o oferta mai romantica pentru voi: Noile detectoare de radar nu sunt negre, ci albe!

Daca nu v-ati gasit inca perechea potrivita sa o luati de sotie, merita macar sa aveti o rochie de mireasa; Face toti banii!!!

Mut? Nu…

Stateam si eu la o masa, la pranz, si mancam ceva, ca tot omul. Insa nu se putea sa mananc linistit, asa ca trebuia sa apara tipul de om cu biletele care vrea ceva de la tine. (vezi FOTO)

Iata un cetatean modern, adaptabil la schimbarile din jurul lui, mai ales la schimbarea monetara. Intr-o bransa ca a lui trebuie sa fii bine informat si la curent cu noutatile. Isi face bine meseria, fiind pe intelesul tuturor. Asa ca, sa nu existe dubii in privinta donatiilor pe care ar trebui sa le faceti catre el, omul a specificat clar: 10.000 lei vechi sau 1 RON. Plus ca nu e chiar o donatie, ci mai degraba comert, pentru ca cersetorul ofera cateva betisoare parfumate. Asa ca, dati dovada ca sunteti europeni si dati 1 leu pentru o lume mai frumos mirositoare!

Si-imi mai place o chestie. “Sunt surd NU mut!” Deci atentie! Nu te aude, dar te poate injura…

Sa se rezolve… (Problema)

Ma intorceam obosit de la serviciu. Am dat coltul blocului si… mirare! [vezi poza 1]. Am inaintat putin [vezi poza 2] si am ajuns in punctul A [vezi poza 1].

<– poza 1 |   poza 2 –>

.

.

.

Se da urmatoarea problema:
Ipoteza (ce se da):
– una pereche adidasi cu talpa joasa;
– una pereche blugi, spalati si calcati, abia scosi din dulap;
Concluzia (ce se cere):
– sa se strabata distanta A – B [vezi poza 1] fara sa te uzi la picioare;

*Necesare, dar inexistente: una pereche cizme de cauciuc/ una bucata barca;

Ma alint. Puteam sa scot masina din garaj si sa o parchez langa petecul uscat de langa scara, dar… vecinul meu unde mai parca?!

.

.

.

.

.

.

.

.

Sa trecem la rezolvarea problemei. Am avut o tentativa de a incerca drumul cel mai scurt, insa m-am razgandit. Am ajuns in [poza 3], am trecut prin [poza 4], apoi prin [poza 5]. Ajuns in postura din [poza 6] am vazut o lumina de speranta si un petec de pamant fara apa pe el. [poza 7] mi-a deschis calea – o cale ce mai avea o bruma de uscat unde am reusit sa vad partea buna a zilei. Intr-un final am ajuns si in punctul B adica in scara blocului [poza 8].

Morala: Drumul cel mai scurt nu e intotdeauna si uscat!

Observatii:
1. Nu suntem in perioada de inundatii! Cel putin nu au inceput. Ploua marunt si neinsemnat cantitativ aproximativ de.. azi dimineata.
2. Pozitia nefireasca a scarii, aflata in partea spate a blocului, nu o face atat de vizibila, deci nu e la indemana oricui sa o vada! (chiar daca suntem in campanie electorala);
3. Sa nu se traga concluzia ca pe toata perioada in care am incercat sa rezolv problema (in urma exprimarii mele trunchiate pe alocuri) eram imbracat doar cu o pereche de adidasi si o pereche de blugi!

Cu masina pe… sosea?!

Nu credeam ca o sa vad asa ceva pe la noi prin comuna! Recunosc, am mai vazut pe net, dar cand o vezi la tine-n sat, paca-i altceva!:)

Asigurare… obligatorie!

Daca e asigurare obligatorie, atunci esti „obligat” sa o inchei oriunde, oricand si in orice conditii. Asa ca omul e obligat sa asigure cetatenilor posibilitatea de a incheia o astfel de asigurare indiferent daca el n-are posibilitatea de a inchiria un spatiu pentru a-si desfasura activitatea.

Ma intreb, o fi platind chirie? Masa de plastic ii apartine? dar scaunul?
Locul pe care si-a amplasat tabara o fi inchiriat? Cand pleaca acasa isi ia si masa cu el?

Intrebari retorice…

Inca o data romanul arata Europei ca are resursele necesare pentru a
se descurca in orice conditii!!