Instincte

qbankIn articolul trecut am abordat modalitatea in care luam decizii rational, sau cel putin am incercat sa fac asta. Si am incercat sa structurez cat mai bine cu putina textul. Adevarul e ca tema nu este usor abordabila. Este abstracta. Este seaca. Este rece si la obiect si doar sa zicem ca implica si multe notiuni cu care nu ati mai intrat in contact pana acum. Si asta pentru ca nicaieri nu suntem invatati cum sa luam decizii mai bune si sa le punem in aplicare cat mai bine… Nu invatam in primul rand unde ar trebui sa fim invatati – in scoala.

De ce?
Poate pentru ca fiind un pic mai stiutori am fi mai greu de manipulat. Si poate pentru ca am putea avea si am putea duce la bun sfarsit initiative care i-ar supara pe unii si pe altii. Poate e ca in natura, intr-o padure, unde copacii care au crescut mari si inalti secreta anumite substante pentru a limita dezvoltarea plantelor, chiar si de acceasi specie, in jurul lui sau cum exista bacterii care secreta substante antibacteriene pentru a-si elimina competitia – vezi penicilina. Dar nu o sa renunt. O sa continui sa incerc sa fac cat mai simplu de inteles cu putinta. Nu indraznesc sa sper ca voi putea epuiza subiectul, doar indraznesc sa cred ca ceva se va schimba si veti descoperi dorinta de a stii mai mult si de a fi mai buni: de a indrazni sa visati mai mult si mai sus si de a reusi mai mult din ce va propuneti.

Indraznesc a aborda o tema dificila. Nu e vorba de ultimul campionat national de fotbal, de cine o sa iasa presedinte, de solutii anticriza sau de o reteta de bucate. Incerc sa va impartasesc cate ceva din vizunea mea asupra lumii, si imi este greu. Dar, hai sa mai incercam o data.

Data trecuta incepusem a va vorbi despre cum modul pragmatic si rece de a gindi al militarilor incepe sa ne preia felul de a fi. Despre cum toate corporatiile si firmele duc un razboi economic pentru controlul resurselor si al pietelor. De aia se refera la oameni ca la „resurse umane” si la obiectivele pentru luna respectiva ca „target”-uri.

Cred ca noi suntem o specie razboinica. Doar ca descoperirea bombei nucleare a dus la un razboi rece si la limitarea conflictelor la mici scaltoafe, date pe ici si acolo, de cate unul mai mare, unuia mic, care refuza sa isi joace rolul si isi uita locul in lume. Mai cred ca, civilizatia umana a evoluat la fel, dupa cum un copil creste si se maturizeaza si ajunge om. La suprafata am crescut, ne-am civilizat, dar… deep down… suntem aceeasi organizatie cu spirit tribal, cu un sef care decide, cu anturajul lui care sta la masa cu el si imparte din cascaval si cu masa de oameni care il urmeaza – pentru frimiturile pe care le arunca, pentru un zambet, o vorba buna, si o speranta. Iar noi, ca indivizi, suntem manati de aceleasi dorinte: vrem conditii mai bune de viata si apreciere sociala. La fel si un copil, creste, ajunge un om de 20, 40 si 90 de ani, dar in adancul lui, tot copil e. Pare mai mare, pare in varsta, a incarutit – dar simte, ca la 7 ani, aceeasi placere cand iese cu amicii, cand mananca ceva ce ii place sau pur si simplu, se bucura de viata. Si cine nu ma crede acum, sa isi aduca aminte ultima oara cand a facut ceva doar pentru ca ii place si nu pentru ca il ajuta in cariera, sau ca urmeaza sa castige nu stiu ce, nu stiu cand.

La fel e si cu agresivitatea, nu ‘om mai lua bate se ne paruim ca acu’ 10 mii de ani (cu exceptia catorava care ii mai apuca pe la bautura –vorbesc aici de majoritea noastra, a celor civilizati, integrati in societate), nu mai mergem la razboi sa ii cotropim pe altii sau sa ii impiedicam pe altii sa ne cotropeasca (pentru patrie, neam, frunza, ram, turta, femeie si copil), nu mai facem multe din lucrurile care au marcat secolele trecute – de exemplu cruciade, lupte in arena si comert cu sclavi. Ne-am civilizat. Insa doar la suprafata. Instinctul a ramas acelasi, iar activitatiile si-au schimbat doar numele.

Acum nu mai avem lupte in arena – avem meciuri de box, wreslling si arte martiale; nu mai avem comert cu sclavi – avem comert cu carne vie si, mai legal, munca platita la nivelul, sau sub nivelul subzistentei; nu mai aveam cruciade – avem lupta/razboiul impotriva terorismului, coruptiei si saraciei; nu mai mergem sa ne dam cu bata in cap pentru o bucata de branza sau un loc in pestera – suntem civilizati la servici, pe un ton declarativ, insa mereu incercam sa ne croim un drum in viata, chiar daca asta inseamna ca altcineva va fii inlocuit de noi sau isi va pierde pozitia; si ca sa nu ne plictisim dupa o zi grea de munca si lupta cu seful si subalternii, la sfarsitul ei mergem pe stadion sau in bar, sau mai rau, acasa – sa cautam scandal.

Iar cu razboiul… v-ati intrebat vreodata de ce viata moderna e atat de stresanta, cruda, neiertatoare? De ce abia asteptam sa avem o vacanta sa plecam de unde suntem si sa ne recuperam. Pentru ca tot principiul fortei primeaza si atata forta, zi de zi, ne uzeaza. Fie ca o folosim, fie ca ii rezistam. Pentru ca, in ciuda declaratiilor de bine, pestele mare ca de obicei il inghite pe cel mic, cei mari abuzeaza de putere pe spata celor mici, fie ca este vorba de oameni, companii sau state intregi. Cel care ajunge sa aiba forta si putere se lasa corupt de ea si abuzeaza. Si pentru ca cei care pot, pentru ca sunt suficient de mari in stiinta, cunostinte si putere, iau tot ce vor pentru ei – au grija numai de ei (si nu vorbesc acum de ce spun ei pe un ton declarativ 🙂 ) – iar cei mai mici – suporta consecintele si incearca sa joace dupa cum le este cantat.

NU ma intelegeti gresit – nu sunt un anarhist, nu vreau ca ordinea din lume sa se schimbe – atata timp cat alta mai buna sa fie pusa in loc… dar VOI INCERCA sa spun lucrurilor pe nume si sa dau un sens lucrurilor care ni se intampla. Si sa raspund la intrebarea pe care ajungem cateodata sa ne-o punem si sa nu primim nici un raspuns – de ce?

Concluzia: in esenta nimic nu se schimba, totul doar isi schimba infatisarea si numele. Astfel ne-am permis sa devenim un pic mai plini de noi si sa ne dam aere de evoluati. Ca oameni moderni, avem laptop, celular cu 3G si camera de 5 megapixeli, masina cu Abs, aer conditionat si senzori de parcare, si ne tratam cu respect – dar, in adancul nostru, suntem aceiasi cu un om din epoca de piatra. Va propun ceva: hai sa terminam cu sarada si atitudidea de superiori si evoluati… stim cu toti la ce branza visam si nu putem sa traim fara… si stim si cine unde o are.

kaizen sign05

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. of…prea lung articolul..baga ceva mai de vara..mintea se mai odihneste …

  2. Kaizen, aveai în această postare vreo 3-4 postări!!!! Dacă tot nu emigrezi eu zic să păstrezi din idei şi să le prezinţi pe r’nd. Astfel vei fi citi până la capăt de mai mulţi şi chiar ÎNŢELES!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: