Sacrificii

qbankIn articolele trecute v-am vorbit despre mentalitatea de invingator, despre determinare si despre hotarare. Si v-am demonstrat cat de putin stiu sa scriu corect. Sau, mai precis, cat de bine imi corectez propriile articole. Azi vreau sa va vorbesc despre planuri strategice/ tactice si despre sacrificii si tempo.

Pentru cei care au pus mana vreodata pe o carte de tactica si strategie de sah sau razboi, notiunile acestea o sa va fie familiare;dar presupun ca nu toata lumea are astfel de indeledniciri in timpul liber. De ce am ales aceasta tema?
Pentru ca, din punctul meu de vedere, societatea umana actuala a ales, in determinarea unora de a obtine rezultate din ce in ce mai bune, sa se inspire din gandirea militara milenara; astfel, desi, s-a renuntat la razboaiele uriase si continui care secau de resurse tarile secolelor trecute, acum preferandu-se interventii „chirurgicale”, agresivitatea individuala caracteristic umana s-a transferat in domeniile economic si social, cei mai cei ajungand sau fiind in drum spre varful piramidei. Nu pretind a fi un expert in domeniu, ci doar un pasionat.

Orice jucator cat de cat profesionist de sah sau orice militar cu cunostinte de comanda va poate spune ca tactica si strategia sunt in principiu acelasi lucru: o modalitate de atinge un scop, in primul caz fiind vorba de un obiectiv pe termen scurt, iar in al doilea de unul pe termen lung. Si asta folosindu-te de: resursele aflate la indemana (si prin asta intelegandu-se si oameni – vezi notiunea de resurse umane aplicata de corporatii) si de slabiciunile adversarului, totul fiind atent aplicat in functie de loc si situatie (tactica) sau prin prisma unor viitoare conjuncturi (strategie). Tactica si strategia sunt doar niste unelte, moralitatea actiunilor depinde foarte mult de limitele pe care te hotarasti sa le treci in clipa in care vrei sa obtii un atu asupra adversarului si sa iti usurezi drumul spre scopul prestabilit. Cu alte cuvinte, instrumentele acestea militare nu sunt morale sau imorale, doar deciziile luate de oameni sunt.

Sa presupunem o situatie X, in care trebuie sa iei o hotarare. In primul rand trebuie sa obervi necesitatea de decizie si actiune. Apoi urmeaza informarea: informarea asupra naturii problemei si informarea asupra posibilitatilor de actiune, fie ele mai mult sau mai putin eficiente sau mai mult sau mai putin morale. Si apoi urmeaza luarea deciziei si actiunea. Pentru cine a fost atent, totul se desfasoara, intr-o succesiune logica ce urmeaza dictonul latin „veni, vidi, vici” (sosesti, vezi , invingi).

Toate sunt bune si frumoase – teoretic. Insa in practica exista pierderi. In practica exista o parte adversa – o parte adversa care nu iti da voie deloc sa rasufli, si pe care daca hotarasti sa o ignori, o vei face spre propria ta pierdere. Acum, sa incercam sa definim partea adversa. In razboi sau sah este simplu, suntem noi si ei. Prieteni si dusmani. Alb si negru. In viata fiecare are dorintele lui si cateodata coincid cu ale noastre, alta data nu. O situatie gri. De aceea voi numi partea adversa, orice si oricine se opune realizarii viselor noastre, fie el un om, un sef, un coleg, sau pur si simplu o conjunctura care ne forteaza sa facem ceva impotriva dorintei noastre, privandu-ne astfel de libertatea de a alege stilul de viata care ne place. Voi numi partea adversa, amalgamul de reactiuni ce pornesc la actiunile noastre sau raspunsul lumii si a mediului la simplu fapt ca existam intr-un anumit loc si timp, si ca prin asta, suntem concurenta la resursele si spatiul vital al altcuiva.

Acum, eu cred ca exista mai multe probleme cu care multi dintre noi, inclusiv eu, ne confruntam cu rezultate… nu tocmai satisfacatoare:
#1 identificarea telului nostru in viata, a ceea ce vrem si de ce avem nevoie. Fericirea este un termen atat de relativ, un lucru sau o situatie in care cineva se simte ca pestele in apa si il face fericit, il poate face pe altul sa se simta mizerabil. (de obicei, ne simtim bine facand ce ne place, si ne place la ce avem succes – lucru care ne incurca si mai mult in deciziile pe termen lung – multi renuntand la ceva in viata, cand dau de obstacole, multi optand pentru a se lasa dusi de val si ajungand sa se planga ca nu reusesc nimic niciodata – ideea este – ce ti-ai propus? Si cat mai esti in stare sa te lupti? „Daca nu stii unde vrei sa ajungi, nici un vant nu e prielnic”.
#2 identificarea problemelor ce le implica un asemenea drum si gasirea solutiilor potrivite pentru ele. Asta este un lucru care necesita rabdare si o cercetare minutioasa, pentru a prevede neprevazutul. Partea dificila aici este ca trebuie sa se faca o alegere logica intre solutiile aflate la dispozitie, si emotiile si increderea in tot felul de solutii miraculoase nu isi au locul in situatiile in care se impune pragmatism. Si cat de multa lume nu se lasa dusa in primul rand de emotii si sperante necugetate, devenind astfel victime perfecte manipularii de care terti si tepuirii de catre sarlatani. (si imi trece fugar prin minte o situatie in care un amic a pierdut cateva sute de euro cu inchirierea unui apartament de la un tert).
#3 aplicarea solutiilor sub forma unei actiuni decisive, cu toate sacrificiile pe care le implica. Si ACU’ E ACU’ – multi vad ce ar trebui sa faca pentru a fi fericiti, multi stiu cum sa faca, dar cand e vorba sa sacrifice ceva si sa isi plateasca pretul fericirii ezita… si cand se trezesc ei, tot ce au facut ei pana atunci poate fi degeaba – trenul lor a plecat deja din gara, si ei au ramas nadusiti cu bagajele in mana, uitadu-se din urma, si asta doar pentru ca nu au fost in stare de un ultim efort. Oricat ai cauta, daca e un lucru pe care l-am invatat, nu exista victorie fara sacrificiu si fara implicare decisiva. La asta se refera notiunea de „tempo” – ritmul in care se actioneaza si in care trebuie sa fie alert.

Solutia la problema planificarii, din punctul meu de vedere, este doar in exercitiu si critica obiectiva a rezultatelor. Critica constructiva, obiectiva si detasata o consider un element decisiv in a imbunatati o modalitate de actiune si a renunta la obiceiuri care in trecut ne-au facut sa avem dureri de cap, dupa ce ne-am tot intalnit cu metaforicul zid. Urandu-va succes in a gasi solutii din ce in ce mai bune la problemele, mici sau mari, care va mai deranjeaza vacanta de vara, inchei articolul de azi, cu promisiunea de aborda si subiecte mai „down to earth”, in articolele urmatoare.

kaizen sign05

2 Răspunsuri

  1. cred ca daca mai structurezi si scurtezi articolele se va intelege mai bine esenta..eu m-am pierdut sincer..bine ca ai mai zis la sfarsit ceva gen concluzie dar am ramas cu impresia ca mi-a scapat ceva..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: