As putea…

qbankAs putea sa va vorbesc despre mine si ce vreau eu de la viata, as putea sa va vorbesc si sa va spun de ce plec, as putea sa ma iau de voi care va pretati la atacuri personale cand nu aveti si voi curaj si initiativa… as putea sa fac multe… dar nu o voi face. Pentru ca undeva, de mult in trecutul meu personal am hotarat ca nu voi renunta la a fi ceea ce sunt si pot fi de dragul turmei si a spiritului oilor albe. Asa ca voi face ce pot si va voi lasa cu frustrarile proprii si personale… intr-un fel aveti si voi dreptate – daca nu ma atacati nu sunteti in stare sa va explicati pasivitatea si lipsa de initiativa. O sa fiu exact cum sunt – nepasator la critici neconstructive – o sa ziceti ca am o atitudine superioara, o sa ziceti ca sunt fals sau whatever… nu imi pasa. Nu va place, nimeni nu va obliga sa cititi. Eu nu sunt cine sunt de dragul nimanui 🙂 .

Iar daca scriu am motivele mele proprii si personale. Poate imi da o satisfactie, poate imi linisteste partea din mine care nu ar vrea sa plece, poate ca simt nevoia sa ma exprim… nu stiu si nu o sa caut explicatii prea multe. Dar, precum si in orice alta situatie, pentru oricine, tot ce fac, fac din motive personale – deci egoiste (desi asta e un lucru care sunt putini care ar fi in stare sa-l recunoasca). Intr-un fel sau altul ma simt mai bine. Si daca as sta sa va raspund la fel de personal cat a-ti ati facut-o… as lua discutia mult prea in serios si nu mi-ar mai face aceeasi placere. Asa ca cine simte vreo placere citind ce scriu, sa continue sa citeasca… cui nu… stiti continuarea.

Bun, acum ca am rezolvat intr-un fel sau altul problemele administrative – sa trecem la oile noastre. Va vorbeam data trecuta de mentalitate de invingator. Cred ca ce v-am spus s-ar putea rezuma prin ce zicea Generalul Patton – „ Esti numai infrant daca recunosti asta. Deci – nu o face. „Invingatorii nu renunta la ce vor si ce au hotarat. Toate ar fi bune si frumoase, si probabil si nazistii ar fi castigat al doilea razboi mondial, daca era numai de hotarare. NU este numai de determinare, dar daca nu continui sa incerci – sansele sunt zero – e ca si cand nu joci la lotto – cum sa castigi ceva?

Scopul articolelor mele este sa despice firul in 4 si sa caute sa rezolve o problema – maximizarea potentialului nostru personal. Sincer, nu cred ca o sa pot vreodata rezolva… dar poate ca discutand, cautand si punandu-mi ordine prin idei si lasand sa fermenteze si sa absoarba informatiile cu care de curand m-am mai contaminat… poate o sa fie o schimbare de… mentalitate… si in mine… si poate si in voi.

Dar sa o luam pas cu pas si ca facem progrese marunte – vezi kaizen – decat alternativa – sa incercam in stilul propriu romanesc de hei rup sa facem totul brusc si sa facem totul prost – avantu’ prabusirea. Nu stiu de voi, dar eu unul m-am saturat de impacturi metaforice cu obiecte contondente in genul zidurilor. Deci sa o luam usor si sa vedem ce putem face.

Sa incercam sa facem un profil al invingatorul – de data trecuta – nu renunta. Gandindu-ma la ce cred ca ar fi mai important si s-ar lega – cred ca ar fi important sa va vorbesc despre cum iti alegi ceea ce vei face…. cum iti iei deciziile. Ca, ar fi o mare greseala sa nu renunti sa faci ceva in care, de exemplu, nici tu nu crezi ca iti va face bine. Sau de care ti-ai dat seama ca nu e bine sa faci – au aparut complicatii neprevazute.

Eu cred ca noi nu putem lua decizii chiar asa aleator. Deodata, ne rasare un gand in cap si il facem scopul vietii. Ceva pe undeva, am fost expusi candva unei ideei, unui mod de a se comporta, unor principii – UNOR INFORMATII. Acum, daca e sa luam decizii cu adevarat informate – adica sa facem ce vrem, dar sa stim la ce sa ne asteptam… ar trebui intodeauna sa vedem extremele situatiei – care sunt intodeauna doua si sa vedem care sunt avantajele si dezavantajele evidente in ambele cazuri. Hai sa va dau un exemplu – exemplu personal, pentru ca imi vine mult mai usor si mi se pare mai corect sa vorbesc despre ce stiu. Cum am hotarat sa plec? Si acum probabil o sa ziceti iar vorba despre asta – e o hotarare grea si cred ca e mai interesanta decat ce brand de aftershave ma hotarasc sa folosesc – sau sa merg cu metroul sau tramvaiul. Si in plus… pot sa va dau exemplu clar de contaminare – nu doar de sistem de valori sau idei prinse din zbor – ci, dupa cum am mai vorbit deunazi cu Andy – de spalare de creier. :))

Fapt – fratele unui unchi de al meu a plecat in strainatate pe vremea comunistilor, a facut mai multe masterate si doctorate prin Europa, a prins o bursa in SUA si acu’ e profesor universitar de matematica pe acolo.

Consecinta – de cand eram mic am fost expus exemplului lui personal si am observat si reactia familiei – si nu a fost nici unul care o sa ia la modul – „A!!! vai… Si tu pleci? Pleci si ne abandonezi?”. Ba din contra – un om care a reusit ceva, a muncit, s-a chinuit, a riscat, si a reusit. Ca ii e greu departe… e normal. Poate ca in viata nu poti sa alegi multe… dar poti sa iti alegi ce greutati sa… ”cari”.

Sa stau aici si sa fiu frustrat, nervos, nemultumit… si sa simt cu fiecare noua dezamagire ca mor incet-incet pe interior si ca imi pierd orice chef de viata si incredere in semeni… sau sa ma bazez pe mine si sa ajung intr-o situatie in care pot fi multumit macar de un lucru… macar profesional. Dupa cum ii ziceam maica-mii… eu nu o sa stau sa imi plang de mila pe aici. Nu pot. Nu vreau. Si vreau mai mult.

Pe cand, multi dintre voi a-ti ati invatat de la parinti, rude si prieteni, ca a va plange de mila si vaita de toate e ok. Acum imi dau seama… nu pot sa nu ating subiectul asta. Si poate ar fi mai bine daca nu v-as mai scrie. E un zid si o diferenta majora de mentalitate… si nu stiu daca sunteti un public receptiv. O sa mai citesc comentarii si o sa mai vad daca mai are rost sa imi racesc gura.

Ideea cu care vreau sa incercati sa ramaneti e ca atata timp cat nu cautati solutii potrivite problemelor voastre si nu o sa le aplicati – acestea nu o sa dispara nicioadata. Trebuie sa vreti sa schimbati ceva… si schimbarea incepe cu fiecare. Eu unul plec pentru ca nu ma mai simt acasa in propria tara de mult. Si ma doare. Poate ca voi veti putea face schimbari mai mici si sa va fie mai bine. Sa va raportati altfel la probleme. Asta daca nu v-a cuprins deja resemnarea si v-ati recunoscut infranti – in acest caz chiar ca discutam de pomana. Eu unul, niciodata! 🙂

Luati hotarari bune, judecate si nu reactii pur emotionale, si iesiti din cercul asta vicios de actiune – reactiune. Sunt lucruri pe care le putem rezolva, si lucruri asupra carora nu avem nici o influenta. De nici unul nu trebuie sa ne vaitam. Ne trebuie doar vointa, rabdare si „know-how”-ul pentru primele, si indiferenta si capacitate de a lua lucrurile asa cum sunt cu cele de a doua.

Inchei prin a va ura o saptamana placuta si plina de realizari.

kaizen sign05

Anunțuri

9 răspunsuri

  1. Între a REUŞI în ţara ta şi A REUŞI în ţară străină, eu apreciez mai mult reuşita din „deplasare”! Dacă chiar vrei şi ai încredere în puterile şi calităţile tale DU-TE! Nu urma decât ceea ce crezi tu că e adevărat şi bine, dar măcar ascultă ceea ce-ţi spun alţii pentru că din toţi acei „alţii” e vreunul de la care ai de învăţat.

  2. In primul rand Kaizen… „ati” se scrie legat. Ai vreo 2 greseli in text. Prima data am crezut ca e din neatentie, dar se repeta… Vezi ce faci!!!

    In al doilea rand, te-as intreba ce meserie ai la baza, vorba unui prieten. Tare curios cu ce te vei indeletnici peste hotare. Stim cu totii cat de greu e sa pleci intr-un sistem sanitar diferit, daca despre asta este vorba.

    Subsemnatul a fost plecat, si s-a intors. De ce? Pentru ca, asa cum vei realiza si dumneata peste hotare, nu numai banu` aduce fericirea. Daca esti casatorit, sau logodit… mult succes, si e posibil sa fii pe drumul cel bun. Multi dintre prietenii mei, au niste relatii, sau au avut pe acolo, si crede-ma ca diferenta de comunicare, de traditii, de mentalitate, ca vad ca acest cuvant are mare priza la public, este de la cer la pamant, ceea ce face dificila relatia (na ca m-am repetat). Cat despre respectul de care ai sa te bucuri, e ca si in tara. Exemplu: in tara 50% din oameni te respecta pentru ca esti invatat, ai o facultate, restul se pisa pe tine! In strainatate 50% din oameni te respecta pentru ca ai o facultate, ii tratezi bine, esti istet, ai hotarat sa te debarasezi de comunismul din Romania, restul de 50% te privesc ca pe un sclav. Pentru ca acolo prietene, n-au nevoie de oameni invatati, care sa le dea peste nas, ca tu poate stii mai multe si mai bine… au nevoie de oameni care sa le mature strazile, sa le construiasca locuintele, etc. Ai sa te convingi. Nu vreau sa te descurajez, si eu m-as intoarce in secunda 2, pentru ca da… banul te face sa te intorci, dar de respect, nu vorbi in necunostinta de cauza. Daca te duci ca turist sa iti cheltui banii pe la ei, is cei mai buni prieteni; cand te duci sa muncesti, sunt cei mai mari dusmani, pentru ca le iei locul de munca, pe care lor le e sila sa il ocupe.

    Astept cu nerabdare urmatorul post. In primul ne-ai zis ca vrei sa pleci in strainatate, in al doilea ca vrei sa pleci in strainatate, in al treilea ca vrei sa pleci in strainatate… toate bineinteles ca le-ai argumentat cum te-ai priceput mai bine.

    De fapt eu sunt foarte curios de ce nu iti divulgi identitatea, sa vedem si noi, chiar ce te-a facut pe tine sa iti doresti asa de mult sa pleci. Un lucru e clar, esti din Bucuresti, fost coleg cu Andy. Hai curaj, ca nu te mananca nimeni!!!

  3. Ţara ta este acolo unde eşti tu. Din întâmplare vorbim o limbă sau alta. Restul…ţine de adaptare.

  4. @ OMU – exact k in fotbal – golaverajul la adevar
    @Cristian – greseli am facut si o sa mai fac – si avand in vedere k a fost scris si predat , fara corectura , consider un lucru extraordinar k la 1500 de cuvinte n-am facut decat 2 – esti sigur, k n-au fost decat 2 🙂 ma rog – sunt unii care le fac , si altii care le numara – ca si in viata
    …si vorbind de mentalitate de invins – ce te asteptai , sa ti se dea ceva pe tava?
    …si nu tin sa imi tin identitatea secreta, ideea nu mi-a nazarit mie ,dar…daca tot vad ca te mananca si mori de curiozitate ….
    @motanes …si adaptarea tine mult si de vointa 🙂

  5. Ei, acuma nu te ambala, si te victimiza, asa… ca ti-a atras cineva atentia ca ai gresit. „Erare umanum est… perseverare diabolicum”. N-am mai facut latina din clasa a VIII-a. Banuiesc ca asa se scrie. Acum ca sa nu par chiar atat de critic iti mai zic una… si te las pe tine sa tragi concluziile… „Acvila non capit muscam”. Sper sa nu ma includa Cristean, in categoria celor care memoreaza bine… 😉

    Acum, tot nu mi-ai raspuns la intrebare… daca tot te-ai hotarat sa pleci, cam ce meserie vrei sa practici acolo? Hai cu curaj…

    Si… DA. Este relevanta identitatea ta, pentru ca cine stie, oi fi vrun fiu de bogatas, care are mofturi (nu o lua personal, e doar un exemplu)…
    Eu, provenit dintr-o familie buna, de la tara, a carui parinti au facut niste sacrificii enorme, la care am participat si eu, am terminat o facultate care nu imi ofera foarte multe oportunitati deocamdata in Romania, si am plecat acolo unde puteam sa gasesc ceea ce am dorit. Experienta si bani. Si le-am capatat pe amandoua. Cam scurt timpul petrecut peste hotare, dar relevant.

    Hai cu curaj… Sper ca postul urmator sa ne spui mai multe despre tine… Asa e frumos. Sa te prezinti!

  6. @ Cristian

    Curios din nastere! 🙂 Iti spun ca identitatea lui nu te va ajuta cu absolut nimic. Cand citesti cuvinte scrise de un anonim, intelesul lor se apropie mai mult de ce vor ele sa exprime; Sunt mai putin interpretabile iar prejudecata fata de cel care le rosteste/scrie se apropie de zero. Cand asociezi un chip cuvintelor pe care le citesti, cateodata pierzi mesajul si interpretezi aiurea sensul lor.

    De exemplu, tu cunoscandu-ma pe mine, ai senzatia ca in majoritatea cazurilor ce spun e o gluma. Cateodata mai vorbesc si serios, dar asocierea mea cu un limbaj mai destins si putin ironic te face sa pierzi valoarea unor cuvinte adanci.

    Pentru voi Kaizen ar putea fi un doctor docent sau un retard, voi veti lua doar cuvintele brute si veti incerca sa le atribuiti unei categorii sau a alteia…

    Eu am patit asa cu cineva care nu stiam cine este. Dupa ce am aflat situatia s-a schimbat cu 180 grade… nasol. Mi-as fi dorit sa nu aflu niciodata cine este.

  7. cine te`a atacat? ai asa blog inofensiv si un stil asa prietenos ca mi`e greu sa cred ca cineva iti poate baga de vina cu asta.
    da`i in pix de hateri, sterge ce comentarii nu`ti convin, e blogul tau si nu esti obligat sa tii mizerii pe el.
    da…si corecteaza ati.
    „voi ati fost” nu „voi a-ti fost”

  8. @ thcgirl77

    Articolul nu este scris de mine! Este un invitat surpriza care a dorit sa-si spuna punctul de vedere aici, pe blogul meu. I-am oferit aceasta sansa. Intr-adevar, eu ii corectez articolele, insa cateodata nu am timp sau imi mai scapa cate o greseala necorectata.

    Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, am explicat aici: https://lefterandrei.wordpress.com/2009/07/08/special-guest-star/

    De aceea articolele persoanei respective incep cu o poza cu semnul intrebarii si se termina cu semnatura celui care le-a scris, respectiv KAIZEN!

    Imi pare rau ca m-ati facut analfabet 😦

  9. moshu, nu te mai ataca atata , k nu te-a facut nimeni analfabet 🙂 …in cel mai rau caz eu am fost facut …
    apreciez faptul ca muncesti sa imi faci articlolele mai user freindlly si promit sa imi corectez greselile de tipar si sa citesc cel putin o data ce scriu … si fara „ati” de acum incolo de la mine 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: