Castelul Ardgillan din Skerries

Luni am pornit voiosi ceva mai departe decat in ziua precedenta. Aveam un avantaj: dormisem suficient seara de dinainte fara incurcaturi gen distractii nocturne.

Urma sa vizitam inca un castel cu domeniile sale si mai spre seara (apropo, in Irlanda soarele apune undeva dupa ora 10 pm ora locala!!!) sa ajungem si in portul din Skerries sa admiram focile si barcile (da! ati inteles bine foci😉 ).

ardgillan castle 01ardgillan castle 02Intrati pe domeniul Ardgillan in fata noastra s-a cascat o pajiste imensa si verde. In departare, se vedea castelul, ascuns in parte de arbori si vegetatie ciudata. Am pornit spre el, fara graba, bucurandu-ne de covorul de iarba de un verde intens.

ardgillan castle 03

Intre tufe de flori, pe o banca, un batranel si o batranica citeau neclintiti. Am crezut ca sunt de piatra, miscarile lor erau infime. Coloritul viu al peisajului m-a facut sa realizez ca de fapt sunt vii!🙂

ardgillan castle 04O portita de fier intre stalpii de piatra ne invita in gradina de flori. Am pasit timid printre zeci de specii de trandafiri infloriti inca. Sera din fundal nu iti putea atrage ochii mai mult decat trandafirii din specia Tequia Sunrise. Dupa minute bune, daca reusesti sa-ti desprinzi ochii dintre flori, peste gard se vede o parte din castel.

ardgillan castle 05ardgillan castle 06ardgillan castle 07ardgillan castle 08

Din gradina de trandafiri treci in alte gradini, un adevarat labirint. Speciile de plante aflate aici pot bate la orice ora gradina botanica din Bucuresti. In spate, o poarta solida de lemn, se deschide lasandu-ti calea libera spre… un drum ce merge spre mare, trecand printr-o padure deasa. Nu m-am incumetat sa ma aventurez, mai ales ca seara se apropia. Am apucat pe poteca din dreapta si am ajuns in spatele castelului. Era luni, iar lunea in general nu se viziteaza mai nimic, deci era inchis. Daca am fi intrat, de sus, de la balcon, peisajul era unul de vis: o pajiste ca-n filme, alunecand la vale pana-n mare. Pe creasta, bancile te indemnau la meditatie.

ardgillan castle 09

ardgillan castle 10

Nici timpul nu vroia sa plece de acolo.

3 Răspunsuri

  1. iubesc gradinile englezesti! sa nu mai vb de castele (interioarele mai mult)

  2. Vad ca ti-a placut pe meleagurile „oamenilor verzi”…ce-i drept e o tara agreabila din multe puncte de vedere. Eu insa ma bucur extraordinar de mult cand vin acasa si tot acasa ma simt in largul meu.

  3. poza nr 2 . focalizat … este si Tavyta :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: