Vrancea iţi poate oferi ŞI senzaţii tari… (continuare)

… continuare. prima parte o puteti citi aici.

Ajunsesem la o intersectie: o parte din drum o lua inainte, si cealalta spre dreapta intr-o curba care urca. Niciun semn, niciun indicator, de borne kilometrice nici nu mai vorbesc. Am ales drumul “asfaltat” (daca se putea numi asa – drumul pe care fusese asfalt candva) si am inceput ascensiunea prin creierii muntilor Vrancei. Drumul era din ce in ce mai prost. Seara se indrepta spre noapte. Noi habar n-aveam incotro mergeam si cat mai avem de mers. Peisajul se stransforma din unul de basm intr-unul de cosmar. Padure. Munte. Nu vedeai nimic nici in stanga nici in dreapta decat copaci. Sotia isi verifica telefonul de semnal – nu mai era semnal de o bucata buna de drum. Radioul totcmai trecuse pe unde statice – nimic. Imi treceau prin minte tot felul de scenarii. Imi aduceam aminte ca vazusem o harta inainte de plecare iar drumul asta nu aparea pe ea. In fata ochilor imi apareau neintrerupe flashuri cu semnul “Drum Inchis”. Ma uit in bord – benzina mai era. Ridic privirea, in fata partea mea de drum era prabusita intr-un hau. Trec pe contra sens. Viteza mica imi permite sa efectuez manevra in siguranta. Drumul era din ce in ce mai rau, se ingusta iar denivelarile erau din ce in ce mai mari. Valuri de sosea ne faceau sa ne simtim ca intr-un carusel. Gandul unei pene de cauciuc ma ingrozea. Mergeam de ceva vreme si nu se intrezarea niciun fel de capat. Urcam si coboram muntii… Noaptea castiga teren. Frunzele rosii de pe pamant isi schimbau de acum culoarea. Negrul devenea predominant. Nici albul nu se lasa mai prejos asa ca ceata se instala incet, incet. “Asta ne mai lipsea”! Am redus viteza care si asa nu atingea valori foarte mari, am dat drumu la radio – nimic. “Semnal ai?”, “– Nu”. Ganduri multe imi treceau prin cap si nu ma puteam opri din vorbit. Linistea era mult prea apasatoare. Copilotul meu amutise cu mult timp in urma. Ceata s-a ridicat, asa ca am rasuflat usurati amandoi si am schimat viteza intr-o treapta superioara (a II-a). In secunda 2 am sarit din scaune dupa ce am atins cu masina de pamant de am zis ca acolo ramanem. Danivelarile din drum atingeau cote alarmante. Am redus din nou viteza si am reusit sa ma cocot pe soseaua care nu mai semana cu drum pentru circulatia masinilor, ci mai degraba pista pentru motocross.
Nu se mai termina odata… Ultima farama de lumina solara isi gasea sfarsitul undeva in munti.

La 17:45 a revenit semnalul la telefon, iar cateva minute mai tarziu a aparut si prima borna kilometrica urmata de indicatorul de intrare in localitatea “Soveja”. Am rasuflat usurati. Am urmat apoi traseul:

Soveja → Câmpuri → Răcoasa → Panciu → Tişiţa → Focşani

Soseaua era perfecta cu exceptia unei mici portiuni intre Racoasa si Panciu, unde inainte de un pod am plutit prin aer cateva secunde cu masina, pentru ca era o portiune de drum de tara cu nivelul mult mai jos decat restul soselei. A… si ar mai fi de remarcat, lipsa semnelor de circulatie mai ales in zona curbelor. Orasul Panciu s-a dovedit a fi o surpriza placuta pentru mine (a fost prima data cand treceam prin el) cel putin noaptea este un oras foarte cochet si bine luminat.

Traseu: Focşani → Vidra → Valea Sării → Bârseşti → Tulnici → Lepşa → Soveja → Câmpuri → Răcoasa → Panciu → Tişiţa → Focşani;
Km parcursi: ~ 200 km;
Timp: 6 h.

Sa ramanem cu ceva:
– nu o lua pe un drum nemarcat pe harta;
– nu te aventura pe un drum care are un indicator: “Dum inchis”;
– daca totusi pleci la un drum mai lung comunica traseul cuiva inainte sa pleci si intruieste persoana respectiva sa te sune dupa o perioada de timp in care tu nu mai dai niciun semn;
– cand pleci la drum verifica: daca ai benzina suficienta, cauciucuri in stare buna si adecvate sezonului si traseului, sculele necesare pentru rezolvarea unei pene de cauciuc, telefonul incarcat (sau sa ai la tine un incarcator de masina);
– nu pleca la drum dupa-amiaza sau seara (mai ales pe un drum de munte);

Sfarsit.

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. si, ce sa mai vorbim… toate femeili din lumi stie ca… binili invinge mah… ce sa va mai esplic… radio guerrilla e… foarte… bun!

  2. Andrei tu ai patit cum am patit eu o data.trebuia sa plecam la pescuit la Voietin ,dar nu stiam drumul asa ca am rugat pe cineva sa-mi spuna .Un vecin de-al meu s-a oferit el sa mearga cu noi sa ne arate drumul ca ii era tare greu sa ne explice,asa ca a trebuit sa-l luam cu noi.Zis si facut!Am luat calea pescuitului pe la vreo 2si ceva noaptea.Am luat-o pe traseul Dumbraveni ,Caiata ,Bogza;Voietin si urma sa ajungem la balta Crangul Ursului. Dupa spuse-le vecinului mai aveam putin,asa ca chiar la intrare in satul Voietin am facut la stanga ,pe langa o sectie de tractoare dezafectata de noul regim.Am mers,si mers tot inainte,si apoi la stanga,si la dreapta ,si iar la stanga si dupa spunele vecinului mai avean vreo 20 de metri si ajungeam.Am mers si mers vreo 10 minute cu masina cu 25 km pe ora,pana sa dam de ……….de un mare canal care se intindea ,si tot intindea de nu mai reuseam sa mai iesim de acolo.Parca cineva ne-a pus acolo cu masina cu tot pe o insula imprejmuita de un canal mare si lung.La un moment dat,da atata mers cu dacia pe miriste pe o caldura mare apa din motor si radiator a inceput sa urce pe ceas ca pe Everest,a trebuit sa oprim si am oprit.Ne-am coborat cu totii si am inceput sa-l cert pe vecinul meu,se auzi cativa caini latrand.Am urcat in masina am aprins farurile si la vreo cativa metri peste canal am zarit o stana de oi.I-am spus vecinului sa se duca el la acea stana sa intrebe care este drumul care ne scoate de acolo ,si el mi-a spus ca ii e frica de caini sa nu-l muste,eu i-am raspuns sa se duca el ca si asa nu are un picior si daca-l musca cainii sa puna si el proteza de la picior prima la muscat. CONTINUARE MAINE SEARA

  3. Mai Nuti, da chiar te pricepi. Ar trebui sa-ti faci si tu blog, ca vad ca le ai cu povestitul 🙂
    Sa-mi zici daca vrei, poate te ajut! 😉

  4. :))) frate is pe jos… bv nuti, esti tare… fa-ti draq un blog cu aventuri de la peste, ca ne kkm pe noi de ras.. nu mai pot is pe burta…

  5. fratilor rad de nebun singur an casa de patania asta a lui nuti, e tare omu

  6. Toata lumea rade de patania lui Nuti, nimeni nu plange la patania mea… hmm 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: