Mirosuri si arome din trenuri

Partea 1

Plecam spre capitala. Am hotarat sa-mi iau bilet la un rapid. Tren mai bun la ora respectiva n-am gasit. N-am facut economie; puteam sa mai astept 20 de minute si sa iau bilet la un accelerat, dar n-am facut-o. Timpul e pretios, mai ales in Romania, insa aici nu-l pretuieste nimeni. Vroiam sa ajung cat mai repede. Am fost bucuros ca am gasit bilet cu loc. O nebunie! Am urcat, mi-am ocupat locul, si la fel au procedat si „colegii” de compartiment. Pe masuta de la geam am observat o basca, care parea a fi uitata de cineva. N-a revendicat-o nimeni, asa ca am uitat de ea. Trenul s-a urnit. In compartiment era liniste. A fost liniste o perioada…
Afara, caldura mare; in tren si mai si. Geamul de la compartiment, asa cum era de asteptat, nu se deschidea, iar usa se tot inchidea. In dreapta mea, o domnisoara se facea ca citeste niste cursuri. Caldura a indemnat-o sa lase cursurile si sa iasa din compartiment.
La un moment dat, in compartiment isi face aparitia un batranel, chel, gras si cu un ochi de sticla (aducea cu Pinguinul din “Batman”). Imbracat gros si cu un baston masiv de lemn, a pornit catre locul gol, din dreapta mea. S-a asezat si si-a recuperat pretioasa basca. Fata de pe hol, a vazut cum ii sunt aruncate cursurile iar locul ii este luat de acest batran malefic. A incercat in zadar, domnisoara sa-si revendice locul, prezentand proba suprema: biletul. N-a avut cu cine sa se inteleaga. Batranul a bolborosit ceva violent si si-a vazut de treaba.
Dupa cateva minute, dar nu mai mult de doua, aroma imputita a omului a reusit sa invinga stratul gros de haine. Geamul nu se deschidea, usa se tot inchidea, fata de pe hol era cea mai fericita, insa ea nu stia lucrul asta… S-a ridicat un nene, a urmat o doamna, pana cand in compartiment a mai ramas doar batranelul malefic. Nu stiu daca avea bilet, dar isi facuse rost de un compartiment intreg. Dupa ce ultimul dintre noi a parasit compartimentul, a avut inspiratia sa traga usa dupa el. Pacat ca usa a ramas inchisa doar vreo 30 de secunde. Batranelul s-a impotrivit si a blocat usa cu bastonul. In cateva minute toata lumea se afla, pe hol, la distanta de doua compartimente de locul unde habitau mirosurile veteranului. Omul avea o insigna in piept, nu stiu ce reprezenta, in niciun caz nu era vreo medalie sau ceva asemanator… Unul dintre “evacuati”, un nene intre doua varste, n-a mai suportat (batranelul era si recalcitrant, aproape violent, vorbea tare si lovea cu bastonul in usa care, din inertie, se tot inchidea) si a inceput sa vorbeasca de unul singur. La inceput mai linistit: “eu am tot respectul pentru batranetea lui, pentru decoratiile lui…”, ajungand in scurt timp sa tipe si sa injure ca la usa cortului (si nici nu parea genul…): “ ‘tui dumnezeii masii, bagami-as… de nesimtitu’ dracului!!!”. Toata lumea a fost surprinsa de atitudinea omului. Pana la urma ca putea sa faca?! Sa-l ia pe mos la bataie?!? S-a descarcat si s-a calmat. Aceasta a fost ultima rabufnire a celor care aveau loc in compartiment, si a celor care aveau sa mearga in picioare trei sferturi din drum.
Mie mi-a fost mila de mos, asa ca mi-am luat bagajele din compartiment, renuntand la locul de pe bilet. Ceilalti au procedat la fel.

Sfarsit partea 1
Aventura continua…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: