Plimbarea de dupa-amiaza poate dauna grav sanatatii!

Este o vorba: “cine n-are batrani sa-si cumpere”, da’ sa ceara si garantie la ei pentru ca au tendinte sinucigase.
Deunazi eram la serviciu, la farmacie (intr-un sat din Vrancea). Pe la pranz, ne calca pragul o stimabila pensionara. Nu-i murise nimeni, insa era imbracata in negru. A intrat impleticindu-se, spunand ca-i este rau. N-am vrut sa vad cum se prabuseste, asa ca i-am adus imediat un scaun sa-si mai traga sfletul. Afara erau 40*C, la umbra. S-a asezat si a cerut sa i se recomande cateva pastile “de ameteala”. I-am adus un pahar cu apa, iar doamna a “servit” doua din bulinele recomandate. Dupa ce a terminat apa din pahar, ne-a dat cateva “declaratii” zguduitoare: ultima data cand mancase fusese cu o zi in urma, iar inainte sa vina la farmacie, pe canícula de afara, bause si o cafeluta. Imi statea pe limba sa-i spun: “mamaie ai innebunit?!” insa n-am facut-o. S-a ridicat cu greu de pe scaun si dadea sa plece; m-am oferit sa o duc sa o vada un medic, insa m-a refuzat sec: “Nu pot! Pierd timpul! Am o gramada de treaba acasa!”
Dar acestia sunt pensionarii simpli de la tara… Pensionarii “complicati” de la oras, nu fac asa ceva! Ei nu se grabesc, n-au treaba acasa. Poate asta este si problema lor: N-au treaba acasa!!! Nu…ei au tabieturi, au un program strict de respectat. Iar cel mai important punct de pe agenda lor zilnica este sa ajunga, taman pe la pranz, in …parc! Va intrebati probabil cu ce. Cum cu ce?! Cu autobuzul bineinteles. Da, da, autobuzele alea aglomerate si fara aer conditionat din Bucuresti, capitala europeana a Romaniei. ( a avut curajul o doamna sa intrebe soferul unui autobuz dintr-alea noi, de ce nu da drumul la aerul conditionat. Plictisit si fara chef de cearta, soferul a raspuns scurt: “N-are!” Doamna a continuat sa bolboroseasca, spunand ca o sa caute pe Internet, la pagina producatorului autobuzelor, sa vada daca sunt sau nu dotate cu aer conditionat. N-a bagat-o nimeni in seama; ba mai mult, dupa ce a coborat, vreo cativa tineri au mai si injurat-o iar soferul a zis ca-i nebuna!) Sa revenim la pensionarii care circula in mijlocul zilei cu autobuzul, doar sa ajunga pana in Cismigiu, sa se plimbe. Seara, supravietuitorii plimbarilor, ajung acasa si dau drumul la tv, sa vada stirile. Sa vada daca un cumva recunosc pe cineva, vecin sau amic, care a sfarsit tragic, rapus de canícula. E o lupta cu ei insisi. In fiecare zi se calesc si se raresc… e un joc sinistru cu moartea, dar fara ei parcul Cismigiu nu s-ar mai numi “parcul pensionarilor”.

Lefter Andrei-Daniel

PS. In timpul povestirii nici un pensionar nu a fost ranit. Personajele sunt reale, exista, si traiesc in continuare…sper.

Un răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: